Draga mea cameră foto...

De câteva zile m-a părăsit un tovarăş drag de drum, care mă însoţea mereu prin locurile pe care le colindam şi înregistra, receptiv şi fidel, clipe unice, imagini interesante, informaţii utile şi pe care mă bazam mereu, în orice moment în care putea apărea ceva memorabil… CAMERA MEA FOTO… după o folosire intensă şi, uneori, abuzivă, vreme de 5 ani şi o lună, a clacat… cred că iremediabil.

O purtam mereu cu mine şi vânam peisaje, clădiri, copaci, flori, nori, apusuri, animale, păsări, spectacole, manifestări de tot felul… am colecţii întregi de dvd-uri cu astfel de poze, clipe imortalizate, smulse timpului şi colecţionate atent, impregnate de parfumul vremilor trecute… Mă simt goală, însingurată fără camera mea foto, o caut mereu în geantă ori de câte ori se iveşte ceva interesant şi nu o găsesc… şi apelez atunci la telefonul meu „inteligent”, dar mult mai puţin performant…

Îi duc dorul, o vreau înapoi… DAR… va trebui să-mi cumpăr alta.

„Jurnalul unei fete greu de mulțumit” – Jeni Acterian

De două zile m-a furat lectura unui jurnal intim, dat spre publicare de fratele autoarei, la câţiva zeci de ani de la moartea relativ timpurie a acesteia, la vârsta de 42 de ani. Cartea se numeşte „Jurnalul unei fete greu de mulțumit” – de Jeni Acterian şi cuprinde scrierile sale din perioada 1932-1945, desfăşurate în peste 500 de pagini tipărite. Din câte am înţeles, este vorba doar despre prima parte a jurnalelor sale, care însumează 27 de caiete, aflate astăzi în fondul Acterian din cadrul Fundației Arhiva Culturală Română.

Primele însemnări publicate sunt de la vârsta de 16 ani, din perioada pregătirilor pentru susţinerea examenelor de promovare a claselor terminale de liceu, liceu pe care fusese nevoită să-l întrerupă din cauza lipsei banilor. Ambiţia fetei este de a promova bacalaureatul şi de a urma Facultatea de Litere şi Filozofie şi, în paralel, de a scrie o nuvelă, pe care tot nu reuşeşte să o înceapă.

Am ajuns cu lectura pe la pagina 80 şi vă mărturisesc că autoarea m-a impresionat prin multitudinea cărţilor citite, lecturile ei succedându-se rapid, câte un roman la interval de 1-3 zile. De asemenea, mă regăsesc (sau regăsesc adolescenta care eram) în multe gânduri, trăiri, simţiri, observaţii de-ale ei. Este o fată de o inteligenţă sclipitoare şi o luciditate incredibilă, aparent leneşă şi plictisită, dar extrem de cultă şi de matură pentru vârsta ei.

Abia aştept să avansez cu lectura jurnalului şi poate mai revin cu impresii… Oricum, vi-l recomand cu căldură.