În
basme, poveștile încep cu „A fost odată ca niciodată...” și se sfârșesc cu „Și
au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.
În
viața reală, poveștile încep uneori firesc, alteori surprinzător și nu se
sfârșesc niciodată. Pentru că viața întreagă este o poveste. O poveste pe
parcursul căreia cunoaștem oameni, trăim experiențe uneori frumoase, alteori
triste, descoperim în permanență stări, emoții și senzații, plăsmuim gânduri și
meșterim planuri.
Nevoia
de a trăi povești, de a asculta povești și de a spune, la rândul nostru,
povești ne însoțește mereu. În funcție de circumstanțe, suntem fie protagoniști,
fie ascultători, fie naratori. Alegem rolul sau ne este dat. Și, dintre toate
poveștile, de departe cele mai frumoase sunt cele trăite. Trăite intens,
exploziv, trăite la foc mocnit, înflorite în timp ori ofilite în același timp.
Cuvântul cheie aici? Timpul... Pentru unii oameni, timpul gonește grăbit, iar ei fug să-l
prindă din urmă; pentru alții, timpul pare să stea în loc.
Când
trăim povești frumoase, ne dorim ca timpul să stea în loc. Uneori, dacă suntem
norocoși, un magician cu bagheta lui fermecată chiar reușește să facă asta
pentru noi - să oprească timpul în loc. Și clipele, minutele sau orele acelea
de poveste devin un timp absolut, inefabil și emblematic. Alteori, când poveștile
ne sunt triste, tânjim să alungăm timpul și chemăm vremuri mai bune.
Timpul
- prietenul sau dușmanul unei povești?
Se
spune că „viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în numărul momentelor
care ne taie respirația”. În medie, respirăm de 12 ori pe minut, asta însemnând
720 de respirații pe oră și 17.280 de respirații pe zi. Din 60 de minute, în
câte doar existăm, respirând, și în
câte trăim, încetând a respira? De
câte ori ni se taie repirația? Și care sunt acele momente magice care au acest
efect asupra noastră?
Există în filmul „Parfum de femeie”, cu Al Pacino,
o scenă de neuitat, în care Frank, protagonistul interpretat de Al Pacino,
invită la dans o tânără, iar aceasta îi spune:
„Îl aștept pe logodnicul meu, care trebuie să sosească într-o
clipă.”
„O clipă? Unii oameni trăiesc o viață într-o clipă!”, răspunde
el, conducând-o apoi spre ring, să danseze tangoul acela binecunoscut.
O clipă doar - o clipă poate deveni eternitate. O
clipă poate fi umplută cu frumos, cu zâmbete, cu arome și culori. Și clipa
aceea care fuge - fugit irreparabile tempus
- poate aduce cu sine mai mult decât o viață întreagă.
Sunt povești pe care le scriem dintr-un foc,
povești cu oameni și locuri magice. Magic
moments... Sunt povești care se succed una alteia, cu noi oameni și noi
locuri; cu noi nuanțe și parfumuri. Sunt povești pentru o viață și povești cu
termen de expirare prestabilit. Ce rămâne din toate și din curgerea lor?
Lecția. Conștiința că oamenii intră în viața ta pentru un motiv, pentru un
sezon sau pentru o viață.
În viața reală, nu există finaluri - fericite sau
nu. Există doar povești... noi și noi povești. La urma urmei, viața întreagă
este o poveste...
...(TO
BE CONTINUED)...
