Am citit undeva acest text (nu-mi aparţine, din păcate)... cât e de frumos, trist şi adevărat... uneori ne dorim ceea ce nu putem avea şi dorinţa este cu atât mai mistuitoare cu cât ne lovim de imposibilitatea de a avea "lucrurile" (generic vorbind) pe care le visăm.
"Te-a căutat cineva azi?"
"Nimeni."
Nu m-a căutat cine mi-aș fi dorit. Restul, i-am și uitat.
"Îți dorești ceva?"
"Nimic."
De fapt, mi-aş dori o îmbrăţişare şi un sărut, dar nu de la oricine. Şi cine mi-aş dori să mi le ofere, nu este aici.
"Nimeni."
Nu m-a căutat cine mi-aș fi dorit. Restul, i-am și uitat.
"Îți dorești ceva?"
"Nimic."
De fapt, mi-aş dori o îmbrăţişare şi un sărut, dar nu de la oricine. Şi cine mi-aş dori să mi le ofere, nu este aici.
"Vrei să mergi undeva?"
"Nicăieri."
Poate doar în acelaşi loc unde este şi… dar nicăieri altundeva.
"Nimeni", "nimic", "nicăieri" ascund întotdeauna o dorinţă legată de cineva, ceva, undeva. Când gura neagă, inima strigă "DA!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu