Primăvara mea

Primăvara mea miroase a frezii, a zambile şi a bujori. 
Are iz de pământ reavăn, de iarbă crudă şi de pomi înfloriţi. 
Împleteşte în aer zbor de rândunele, fâlfâit de aripi de berze şi triluri vesele. 
Este colorată de pufuri galbene de boboci, de narcise şi lalele aşternute în covoare pe dealurile oraşului. 
Vine pe nesimţite şi declanşează explozii de viaţă şi de fericire, bucură priviri şi înalţă inimi.

Primăvara mea este cel mai frumos anotimp al sufletului meu.

Povestea primei biciclete

Am scris mai demult acest eseu, pentru un concurs a cărui miză era o bicicletă roșie. N-am câștigat atunci bicicleta, însă am rămas cu povestea. Am regăsit-o astăzi în arhivă și v-o împărtășesc cu mare drag. :)

Amintirile mele legate de bicicletă nu sunt amintiri trăite, sunt amintiri… VISATE.

Am visat de atâtea ori în nopţi frumoase şi calde de vară, în nopţi reci şi ploioase ori în nopţi înzăpezite şi lungi, că mergeam cu bicicleta, în cadre rurale idilice: cutreierând păduri, pe drumuri de ţară, străbătând lanuri de grâu şi câmpuri înflorite, pe drumuri de munte, în ciripit de păsărele şi ţârâit de greieri. Am descoperit apoi oraşe necunoscute, încărcate de istorie şi de monumente, vizitate azi de turişti veniţi din toată lumea să le admire. Mi-am redescoperit oraşul într-o manieră nouă, pedalând pe bulevarde centrale şi străduţe din cartiere mărginaşe, dând ture prin parcuri sau pe malul râului. Şi în toate visele mele eram eu pe bicicleta mea, mereu fericită şi energică, iar dimineaţa mă găsea cu zâmbetul pe buze şi încărcată sufleteşte.

Adevărul este că eu nu ştiu să merg pe bicicletă. ÎNCĂ. De câţiva ani îmi doresc enorm să învăţ asta, dar dorinţa nu a ajuns să se materializeze, din diverse motive: nu aveam o bicicletă proprie, nu aveam pe cineva care să mă înveţe, nu aveam cu cine să ies la pedalat… aveam în schimb scuze.

De astăzi zic stop: vreau să am propriile amintiri TRĂITE despre escapade și peripeții cu bicicleta, despre lungi plimbări în mijlocul naturii, despre orașe străbătute pe două roți. Voi învăţa şi voi merge pe propria mea bicicletă, zâmbind tuturor trecătorilor, cu bucuria că bicicleta cea roşie este cadoul cel mai de preț pe care l-am primit, după ani de vise şi așteptare.

Știu că lucrurile în viață se întâmplă cu un scop și că le primești sau le trăiești la momentul potrivit, atunci când ești pregătit pentru ele. Eu sunt pregătită și îmi aștept cu entuziasm PRIMA BICICLETĂ.

Bicicleta mea a primit deja un nume: REDDIE (Roșiuța).

Despre fericire. Workshop experienţial

Glumeam mai demult pe Facebook că, dacă în acest moment ar veni la mine bărbatul ideal, aș fi nevoită să-l refuz, pentru că sunt extrem de ocupată şi entuziasmată de ceea ce fac. Îmi plac la nebunie atât activităţile mele din timpul liber cât şi evenimentele la care particip!!! 

Weekend-ul trecut a fost dedicat unui atelier denumit Despre fericire.Workshop experienţial, organizat de Pastila psihologică. Acesta a cuprins trei abordări interesante ale fericirii. Sâmbătă, Gabriel Roşeanu ne-a vorbit despre Fericirea - abordare științifică. Stilul de viață și obiceiurile, iar Răzvan Chiriac, printr-o succesiune de întrebări ne-a făcut să găsim răspunsuri pe tema Sinele. Simplitatea lui "a fi". Duminică, au urmat Conștientizarea prezentului, calea spre fericire, tot cu Răzvan Chiriac şi Prin lume - Spre mine. Călătoria spre fericire, atelier ţinut de Iunia Paşca.

Evenimentul a fost organizat pe principiul Gift Economy, ceea ce înseamnă că participanţii au contribuit cu diverse sume de bani, după posibilităţile fiecăruia şi în funcţie de utilitatea pe care au considerat că o are pentru ei atelierul. 

De la Gabriel Roşeanu am învăţat că:

- Fericirea poate fi abordată sub aspect cognitiv (gândire, raţiune) şi afectiv (emoţie, trăire).

- Fericirea este preponderenţa stărilor afective de intensitate medie asupra stărilor negative de intensitate medie.

- Emoţiile apar la nivelul creierului, datorită unor stimuli, dar se manifestă în tot corpul.

- Orice acţiune este întreprinsă fie pentru a declanşa o emoţie pozitivă, fie pentru a fugi de o emoţie negativă.

- Creierul nostru este compus din paleocortex şi neocortex. Paleocortexul funcţionează automat, la nivel inconştient, prin reacţie la stimuli, activând organele interne şi declanşând instinctele. La acest nivel apar emoţiile primare. Neocortexul este nivelul conştient, responsabil cu autocontrolul, cel care respectă reguli şi pune etichete.

- Prin învăţare, asociem anumiţi stimuli cu reacţii fiziologice şi emoţii. Educaţia se bazează pe condiţionarea operantă, adică învăţarea prin consecinţe. Întregul nostru comportament este bazat pe recompense (orice care duce la creşterea frecvenţei comportamentului) şi pedepse (orice care duce la scăderea frecvenţei comportamentului), iar astfel de nasc obiceiurile.

- Când spunem că simţim ceva, ne referim la reacţiile fiziologice interpretate de creier. Fericirea depinde de modul în care gândim, iar gândirea este modelată de mediu. Gândirea poate fi însă remodelată.

- Obiceiurile alcătuiesc stilul tău de viaţă. Tu eşti suma obiceiurilor tale. Dar vestea bună este că obiceiurile pot fi schimbate prin alte obiceiuri. Astfel, fericirea poate fi învăţată, prin reeducare, cu multă motivaţie.

De la Răzvan Chiriac am învăţat că:

- Noi percepem realitatea prin cele cinci simţuri ale noastre şi prin anumite filtre pe care ni le-am construit sau le-am învăţat de-a lungul timpului.

- Prin exerciţii şi întrebări repetate, am încercat să definim ce suntem fiecare, respectiv ce nu suntem şi ce trebuie să facem ca acele cuvinte de după „eu sunt” să ne definească.

- Gândurile, emoţiile, corpul nostru se schimbă în permanenţă. Cine am fost odinioară nu ne mai defineşte. Odată la 7 ani se schimbă în totalitate celulele corpului nostru.

- În ciuda tuturor acestor schimbări, există o constantă, o parte a noastră care rămâne mereu aceeași: eul, conștiința, spiritul, care îndeplinește rolul de observator.

- Orice experiență de viață este neutră în sine, noi suntem cei care îi dăm valențe pozitive sau negative.

- Fericirea înseamnă să fii prezent, să fii conștient că lucrurile se întâmplă fără controlul tău, să le observi; să accepți toate posibilitățile, să elimini filtrele și să fii deschis, să nu încadrezi lucrurile în categorii.

- Detașează-te. Pentru cel care nu are atașamente, viața este trăită pur și simplu și aduce fericire.

De la Iunia Pașca am învăţat că:

- Fericirea nu depinde de mediul în care te afli, ea este și poate fi găsită în tine.

- Respirația profundă, conștientizarea ei duce la relaxare și te trimite în stările alfa și theta.

- Cercetătorii au descoperit că peste tot în lume, indiferent de cultură, de mediu, de gradul de educație al oamenilor, cei care sunt fericiți îndeplinesc trei condiții: trăiesc o stare de flux, de prezență, pasiune, au relații autentice cu familia și cu prietenii și aduc o contribuție lumii.

- Prezența este un element cheie, a fi prezent înseamnă a fi fericit. Viața noastră este ca un cazan alimentat de trei focuri: trecut, prezent și viitor. Neutralizarea încărcăturii emoționale negative din trecut ne ajută să trăim prezentul.

- Trebuie să ieși din zona de confort, pentru a da voie lucrurilor frumoase și miracolelor să vină în viața ta.

- Dacă îți dorești ceva din tot sufletul și zici DA cu fiecare celulă a corpului, universul nu are încotro decât să-ți împlinească dorința.

- Cele patru faze ale durerii sunt negarea, furia, depresia și acceptarea.

- Ideea că avem nevoie de bani pentru a obține ceea ce ne dorim este dar o iluzie.

- Dacă un lucru pe care ți-l dorești este bun pentru tine și e menit să se întâmple, cu siguranță se va întâmpla. Nu te agăța de o idee sau o dorință, detașează-te.

- Nu trebuie să știi cum se va întâmpla, contează doar ce îți dorești.

Despre Iunia simt nevoia să vă spun câteva cuvinte, pentru că am rămas tare plăcut surprinsă de ea. Iunia se defineşte ca fiind „călătoare - educatoare – scriitoare”. Este o minune de fată, care până la vârsta actuală (sub 30 de ani), a călătorit prin peste patruzeci de ţări şi a scris o carte despre experienţele şi descoperirile ei: „Prin lume, spre mine. Un jurnal al devenirii”.

Mi-am dorit să o cunosc încă de anul trecut, când a vorbit la Oradea la evenimentul 11even, unde eu nu am putut fi prezentă. Duminică, am fost cu toţii atât de captivaţi de vorbele ei, de poveştile pe care ni le-a împărtăşit, de carisma ei, încât nu ne-am mişcat de pe scaune aproape 5 ore, fără pauză. M-au impresionat autenticitatea sa, mintea deschisă, privirea inteligentă, emoția și vibrația pe care le transmite și cu care nu poți să nu rezonezi. Eu, una, am plecat de la atelier mai bogată sufleteşte.

Mulţumesc, Iunia!

Mulţumesc, Gabi şi Răzvan!