Câteodată ne propunem ceva și ne încăpățânăm atât de
tare să obținem acel lucru, ne canalizăm toată energia, toată speranța și
încrederea în obținerea acelui lucru, crezând că de el depinde fericirea
noastră, încât nici nu concepem să nu se întâmple. De ce să se întâmple? De
aia, fiindcă așa mi-am propus eu, fiindcă EU vreau asta. Dar uităm să ne
întrebăm: asta este și voia Domnului? Dacă noi ne îndârjim să obținem ceva,
oare acel lucru chiar este cel mai bun pentru noi? Este ceva pe care sufletul
nostru îl dorește și de care are nevoie sau este doar o dorință a ego-ului
nostru, care nu este menită să ne aducă împlinirea visată? Oare nu ne
încăpățânăm adesea să obținem cutare și cutare lucru, investind timp, energie,
speranțe în ceva care nu ne îmbogățește cu nimic sufletește? Care poate ne desfată
doar simțurile sau ne creează o iluzorie stare de bine, fără a ne atinge însă
sufletul?
Oare Cineva acolo sus nu știe mai bine ce este
potrivit pentru noi și când trebuie să se întâmple? În absența credinței, ne
putem face mustrări de conștiință, ne putem întrista pentru că nu s-a
întâmplat. Dar poate ar trebui să ne întrebăm: oare a fost să fie? Dacă era să
fie, nu s-ar fi întâmplat deja? Și dacă nu s-a întâmplat, de ce nu s-a
întâmplat? A fost pentru că noi nu merităm, pentru că nu am făcut suficiente
eforturi, pentru că avem ghinion sau poate pentru că, pur și simplu, nu era
ceea ce aveam nevoie atunci, la momentul respectiv? Și poate că planurile Sale
cu noi sunt altele decât planurile noastre.
Totul se întâmplă dintr-un motiv și cu un scop.
Poate pe moment nu îl înțelegem sau refuzăm să îl conștientizăm, însă categoric
el există. Cu timpul, vom ajunge să percepem imaginea de ansamblu și să
înțelegem de ce nu a fost să fie și, mai ales, ce trebuie să învățăm din asta.
Pentru că fiecare experiență prin care trecem nu
este decât o lecție care trebuie învățată. Și dacă ele se repetă, asta înseamnă
că nu am învățat încă lecția potrivită.
Indiferent de situațiile prin care trecem, să ne
propunem să rămânem optimiști, să vedem jumătatea plină a paharului și să avem
încredere că tot ceea ce se întâmplă este, într-un final, pentru binele nostru
și pentru dezvoltarea noastră personală. Nu trebuie să înțelegem totul atunci,
este suficient să avem răbdare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu